Stop being ordinary

Eu nu pot fi eu insami decat langa putinii mei prieteni, mai mari decat mine.  

 Adolescentii de acum sunt atat de.. superficiali, eu simt ca nu ma integrez, cum a spus si Nana. Poate asta e motivul ca nu prea vorbesc cu ceilalti de varsta mea despre cartile cititte. Pentru ca se uita la mine uimiti, unii cu dezgust si rad zicandu-mi ca nu mai e 'modern' sa citesti, ca acum - hi5, ce carti, care carti? sau ca ultima carte pe care au citit-o ei a fost "Scufita Rosie". Eu nu pot sa inteleg asta! 

 Ca sa nu mai vorbesc despre rusizmele (la noi) sau englezismele (in Romania) pe care daca nu le folosesti nu mai esti cul. Eu vorbesc la scoala intr-o romana frumoasa, fara rusizme, si de multe ori se rade de mine.

Eu ma simt foarte singura alaturi de adolescentii de varsta mea. Parca nu mai e nimeni cu aceelasi grad de spiritualitate sau aceeasi gandire. Iar eu pot sa inghit si sa tolerez, dar nu pot sa mint.  

 Cand ma intalnesc cu colegele mele si vorbim despre haine, sau accesorii imi spun si eu parerea, dar fara entuziasm, si sunt oarecu mabsenta la discutie, eu, care vorbesc muult-muult. Am incercat odata sa le spun ca prefer sa vorbesc pe alte teme si m-au privit cu dispret, au facut la fel si atunci cand am zis ca fata aia 'nashpa' doar e inchisa in sine, dar daca ajungi s-o cunosti e o fata despteapta.

 In consecinta, ca sa pot trai in acest mediu, a trebuit sa ma adaptez.. sa merg la discoteca, sa n umai povestesc despre cartile citite, s amerg singura la biblioteca, sa tac cand se vorbesc lucruri pe care le dispretuiesc, gen "Vaaai, al meu e asaaaa frumooos. Si isi intinde parul cu placa, chair imi place cum se imbracaaa. Bineinteles ca nu-l plac. dar merge ca s-o fac invidioasa pe X, dupa pur is implu nu o sa-i mai raspund la telefon". 

 Momentele in care pot fi eu insami sunt foarte rare, iar cand gasesc persoana cu care pot vorbi deschis, nu-mi mai tace gura :)).